Diagnosticul de laborator al infecției cu HIV

Sammendrag

Introducere. Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) continuă să prezinte o problemă prioritară de sănătate. Diagnosticul precoce al acestei infecții este crucial, deoarece are consecințe majore asupra evoluției bolii și a răspândirii infecției în populație. Conform datelor UNAIDS din 2022, dintre cele 39,0 milioane de persoane infectate cu HIV la nivel global, 5,5 milioane nu sunt conștienți de diagnosticul lor. Testarea la HIV este punctul de plecare pentru prevenirea, tratamentul și îngrijirea persoanelor infectate cu HIV, de aceea Programul comun al Organizației Națiunilor Unite privind HIV/SIDA și a Organizației Mondiale a Sănătății a stabilit obiective globale pentru a atinge „zero" noi infecții cu HIV, discriminare „zero” și „zero” decese legate de SIDA către 2030.

Scopul. Studierea metodelor de diagnostic a infecției cu HIV în baza analizei avantajelor și dezavantajelor metodelor de depistare rapidă, cât și de confirmare a infectării cu HIV.

Material și metode. Acest studiu ilustrează date relevante din 54 de surse medicale publicate în bazele de date medicale online: Medline (PubMed) și Scopus, Google Scholar, National Library of Medicine (NCBI), site-urile web ale UNAIDS  și ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum  și protocoalele clinice naționale care conțin cele mai noi și actualizate informații despre infecția cu virusul imunodeficienței umane.

Rezultate. Diagnosticul infecției cu HIV se face, de obicei, în baza reacțiilor serologice, adică prin detectarea anticorpilor HIV-1/2 sau detectarea simultană a anticorpilor HIV-1/2 și HIV-1 p24 antigen. Testele de screening pentru infecția cu HIV sunt  teste de generația a patra foarte sensibile și folosesc tehnologia de detectare chemiluminiscentă, în timp ce testele Western blot de prima generație sunt, în prezent, testul de confirmare standard utilizat. Un progres tehnologic recent,  descris ca un test de „a cincea generație”, este imunotestul HIV extrem de sensibil, care poate detecta și diferenția între anticorpul HIV-1, anticorpul HIV-2 și reactivitatea antigenului HIV-1 p24 cu specificitate ridicată. Teste rapide de diagnostic sunt testele imunocromatografice cu flux lateral, formate de imunofiltrare flow-through tests care detectează prezența anticorpilor HIV-1/2 și/sau HIV-1 și antigen p24, HIV PoCT testarea la patul pacientului, care a revoluționat testarea în medii cu resurse limitate, algoritmii de testare prezintând o combinație de două sau trei teste rapide care, în funcție de prevalența HIV în populație, sunt utilizate pe scară largă și au fost aprobate de Organizația Mondială a Sănătății.

Concluzii. Algoritmul de testare la HIV trebuie să garanteze că valoarea pozitivă prognozată a rezultatului final va constitui minimum 99,8%. În funcție  de obiectivele investigaţiei, se utilizează diferite tehnologii de testare. Succesiunea și metodele de diagnostic de laborator al infecției cu HIV variază în funcție de grupele de populație investigate.