Analiza microbiologică a medicamentelor utilizate în tratamentul vaginitelor

Sammendrag

Introducere. Prezenţa microorganismelor în medicamente poate deveni o sursă de răspândire a maladiilor prin intermediul lor, în cazul când produsele infestate sunt prelucrate la nivel industrial în şarje mari. Activitatea metabolică a microorganismelor poate induce diverse instabilităţii fizico-chimice şi degradarea preparatului cu apariția impurităților pirogene, diminuarea proprietăţilor farmacocinetice şi anularea efectului terapeutic al preparatului prescris. În tratamentul vaginitelor se utilizează diverse forme medicamentoase după conţinut, modul de aplicare şi acţiunea terapeutică, ce pot fi expuse acţiunii factorilor nefavorabili enumerați mai sus. La aceste preparate sunt îndeplinite condiţiile indispensabile dezvoltării microorganismelor, de aceea o primă preocupare este evitarea poluării microbiene a preparatului din faza tehnologică de preparare până în faza administrării.

Scopul studiului este elaborarea microtestsistemelor, seturilor minime de teste pentru indicarea şi identificarea rapidă a microorganismelor inadmisibile în medicamente (P. aeruginosa, S. aureus, E. coli, C. albicans) și a mediului de cultură pentru determinarea rapidă a sterilităţii medicamentelor.

Material și metode. Cercetările au fost efectuate utilizând materiale şi reactive standarde, preparate medicamentoase originale. Tulpinile de culturi microbiene au fost reînsămânţate zilnic pe medii de cultură pentru restabilirea caracterelor cultural-biochimice. Experimentele au fost îndreptate spre abordarea parametrilor metodici şi tehnologici de elaborare a bazelor nutritive şi a procedeelor de indicare rapidă a sterilităţii medicamentelor, stafilococilor patogeni, bacteriilor P. aeruginosa, E. coli, micetelor levuriforme C. albicans în baza proprietăților culturale și biochimice.

Rezultate. Mediile de cultură pentru monitorizarea microbiologică a medicamentelor MMM-I, MMM-St, MMM-Ps, MMM-Can reprezintă micropelicule cristalizate sterile, fixate la fundul unor suporturi cu volumul de 10,0 ml, conţinând ingredientele necesare pentru multiplicarea rapidă a microorganismelor prezente în materialul de cercetare în raportul optimal, care se folosesc şi pentru introducerea probei de analizat. Pentru aceasta, în recipientele cu medii se întroduc câte 2,0 ml din proba de analizat, recoltată conform formei medicamentoase, apoi probele se incubează la temperatura de 37°C timp de 7-9 ore. În cazul determinării rapide a sterilităţii, cu ajutorul MMM-I, şi a prezenţei microorganismelor în probă, culoarea amestecului din recipient se schimbă din roşu în galben. Timpul indicării microorganismelor depinde de concentraţia iniţială într-un ml/gr probă analizată. Indicarea 10-100 UFC/ml/gr este posibilă peste 8-9 ore, iar 1 mlrd şi mai mult de UFC/ml/gr peste 3-5 ore de incubare.

Concluzii. Testarea microtestsistemelor elaborate prin metoda spectrofotometrică a o creştere evidentă a sensibilităţii şi a vitezei de indicare a microorganismelor în cultură pură, mixtă sau în alt material de cercetare. Toate procedeele descrise sunt simple în aplicare, econome şi pot fi utilizate în laboratoarele microbiologice de diverse niveluri.