Rolul medicului de familie în epoca schimbărilor climatice

Résumé

Introducere. Una din cele mai mari preocupări ale secolului al XXI-lea sunt schimbările climatice. Pentru a respecta politicile adoptate la Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2022 (COP27), instituțiile medicale trebuie să reducă emisiile de gaze cu efect de seră  și să întreprindă măsuri mai complexe pentru a le face față.  

Scopul. Examinarea elementelor componente ale adaptării spitalelor la schimbările climatice și revizuirea măsurilor spitalelor privind impactul schimbărilor climatice.

Material și metode. A fost realizat un studiu secundar-sinteză narativă a literaturii. Informația a fost colectată din bazele de date electronice internaționale, inclusiv Scopus, PubMed, Web of Science și Google Scholar. Din 109 de documente accesate, 98 au fost excluse din lipsa de informații legate de contramăsurile din spitale, iar 11 au fost revizuite pentru a extrage componentele subiectului cercetat. Perioada de referință au fost anii 2012-2023. Ultima căutare a literaturii a fost efectuată în aprilie 2023. Metodele utilizate: descriptivă, analitică, comparativă.

Rezultate. Foarte puține studii au prezentat concluziile unei intervenții sau au folosit proiecte de cercetare de înaltă calitate. Politicile privind schimbările climatice elaborate, dezvoltate la nivel național și local acordă puțină atenție politicilor legate de sănătate și de locul managementului spitalului în rezolvarea problemelor generate de acest fenomen. Deși spitalele contribuie la prevenirea schimbărilor climatice prin reducerea emisiei de gaze cu efect de seră, ele înșine sunt afectate de consecințele acestora asupra sănătății populației. Sunt propuse două strategii, inclusiv atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, unde modelul sistemului de sănătate și managementul în spitale au fost identificate ca factori importanți în realizarea acestor strategii. La moment, există puține dovezi despre pregătirea țării pentru evenimente meteorologice extreme sau despre capacitatea sistemului de sănătate și a instituțiilor medicale de a face față acestor evenimente. În mediile ocupaționale și de altă natură s-au întreprins puține măsuri de adaptare la schimbările climatice. Până în prezent, s-a acordat puțină atenție schimbărilor climatice în programele de formare a lucrătorilor din domeniul sănătății.

Concluzii. Spitalele, pe lângă reducerea emisiei de gaze cu efect de seră, trebuie să elaboreze măsuri pentru a face față impacturilor actuale și de viitor ale schimbărilor climatice asupra sănătății. Insuficiența resurselor financiare limitează sustenabilitatea pe termen lung a programelor de adaptare la schimbările climatice a instituțiilor medicale. Identificarea și clasificarea componentelor, care influențează adaptabilitatea spitalelor și a măsurilor pentru reducerea impactului schimbărilor climatice, ar putea fi o etapă esențială în dezvoltarea unui program de acțiune pentru spitale.