Situația epidemiologică prin salmoneloza umană în Republica Moldova

Abstract

Introducere. Salmonelele non-tifoide reprezintă un grup de agenți patogeni bacterieni care cauzează  anual circa 153 de milioane de cazuri de gastroenterită și 57 de mii de decese în întreaga lume. Salmonella spp. reprezintă una din principalele cauze ale focarelor de boli de origine alimentară în Europa. În ultimii ani numărul acestor focare a crescut semnificativ în țările din Europa de Est.

Scopul. Analiza situației epidemiologice privitor la morbiditatea prin salmoneloza umană în Republica Moldova (RM) pentru anii 2004-2022.

Material și metode. Prezentul studiu este unul epidemiologic descriptiv populațional. Cu ajutorul  metodelor tradiționale de analiză epidemiologică și a programului statistic Microsoft Excel au fost analizate datele supravegherii epidemiologice, raportul statistic Forma-2 ”Raportul statistic privind morbiditatea prin unele maladii infecțioase și parazitare”, rezultatele investigațiilor microbiologice ale Centrelor de Sănătate Publică teritoriale.

Rezultate. Valoarea medie a incidenței salmonelozei în RM pentru perioada de studiu a constituit 28,31 cazuri la 100 000 de populație (‱₀), cu majorări peste valoarea medie în 2006, cu 32,13‱₀, și în 2014, cu 57,73‱₀. O scădere semnificativă a fost atestată în anul 2020, cu 8,20‱₀, ca urmare a măsurilor restrictive ale pandemiei COVID-19. Pe toată perioada analizată, o incidență mai mare a fost stabilită la populația urbană, cu o medie de 29,43‱o, comparativ cu 22,26‱₀ în mediul rural. Rata incidenței prin salmoneloză, în medie pentru perioada cercetată, a fost mai înaltă în rândul copiilor (0-18 ani) – 56,30 ‱₀, fiind de 2,34 ori mai înaltă decât la adulți – 23,96 ‱₀. La copii, cele mai înalte valori medii ale incidenței salmonelozei au fost înregistrate în grupa de vârstă 0-2 ani – 137,89‱₀, de 1,84 ori mai mare decât în grupa de vârstă 3-6 ani – 75,33‱₀, iar cele mai mici în grupa de vârstă 7-17 ani – 38,91‱₀. În structura etiologică a salmonelozelor izolate în anul 2022 în RM, cea mai mare cotă parte a revenit serovarurilor S. Eneteritidis – 70,83% și S. Typhimurium – 25,42%, urmate de S. Bovismortificans – 1,25%, S. Ttshiongwe și S. Heidelberg a câte 0,83% fiecare, S. Infantis și S. Newport a câte 0,42%. În anul 2022, spectrul de sensibilitate/rezistență al salmonelelor (n=187) a variat, sensibile la antimicrobiene au fost 92,24% de tulpini. Cote mai înalte de rezistență au fost stabilite la următoarele antimicrobiene: ampicilină – 36,28%, amoxicilină-acid clavulanic – 20,0%, ticarcilină-acid clavulanic – 19,23%, tobramicină – 16,22%, nitrofurantion – 44,44%. Din totalul izbucnirilor cu boli diareice acute și toxiinfecții alimentare (n=113), înregistrate în anii 2017-2022, doar (n=39) 34,51% au fost cauzate de Salmonella spp., cu implicarea a 14,23% din numărul total de cazuri de salmoneloze, restul (85,77%) cazurilor au fost atestate în afara izbucnirilor.

Concluzii. În RM, procesul epidemic prin salmoneloză se menține constant pe parcursul ultimilor ani, cu o diminuare vădită în anul 2020. Cele mai înalte rate ale incidenței prin salmoneloză au fost înregistrate în rândul copiilor din grupa de vârstă 0-2 ani. Serovaruri frecvent izolate rămân S. Eneteritidis și S. Typhimurium, care au manifestat rezistență față de unele tipuri de antibiotice.

Notă: Lucrarea a fost realizată în cadrul proiectului  20.8000.8007.09. „Studierea rezistenței bacililor gram-negativi la antimicrobiene în vederea fortificării sistemului național de supraveghere și control al bolilor transmisibile” din cadrul Programului de Stat.