Particularitățile individuale și caracterul obiectivului la intervenția reconstructivă

Abstract

Introducere. În concepția oamenilor rămâne prezentă ideea că cancerul este o boală incurabilă, însoțită de durere și suferință. Apar și dificultăți psihologice, determinate de consecințele unui tratament chirurgical radical, care modifică semnificativ aspectul exterior al pacienților. Bolnavii menționează senzații de inferioritate, tendința de autoizolare, apar bariere în restabilirea statutului social. Ca urmare, criteriile pentru operații reconstructive trebuie să includă atât factori medicali, cât și psihologici, și sociali, ceea ce constituie un rol important în menținerea sănătății psihice și ameliorarea calității vieții.

Scopul. Identificarea factorilor de ordin psihologic care influențează formarea, caracterul și stabilitatea obiectivului la intervenția reconstructivă.

Material și metode. Studiul a fost realizat prin diagnosticul primar al statutului psihic (prin aplicarea interviului structurizat și a observației clinice), testarea psihologică și efectuarea videoelectroencefalografiei (VEEG). În scopul identificării factorilor care influențează formarea, caracterul și stabilitatea obiectivului la intervenția reconstructivă au fost aplicate două metode psihologice – metoda diagnosticării nivelului controlului subiectiv (G. Rotter) și Chestionarul de Personalitate Eysenck. Rezultatele obținute au fost analizate statistic în Microsoft Excel.

Rezultate. Conform studiului au fost examinați 38 de pacienți oncologici, care răspundeau criteriilor necesare și sufereau de cancer mamar, cu vârsta cuprinsă între 35 și 60 de ani, cu nivel de educație mediu și superior. 

În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că pacientele cu cancer mamar, în situația care schimbă dramatic imaginea obișnuită a lumii și provoacă reacția unui stres acut, indiferent de caracterul obiectivului la intervenția reconstructivă, se simt tulburat și nesigur, pierd încrederea în stereotipurile decizionale obișnuite. În același timp, în fiecare din grupurile analizate caracterul obiectivului și comportamentul specific sunt determinate de caracteristicile individual-psihologice (indicii de extraversiune/intraversiune, tipul controlului subiectiv).

Concluzii. Pacientele cu un obiectiv stabil negativ la operația reconstructivă, aflându-se în situații concrete de interacțiune cu personalul medical și membrii familiei, sunt orientate de a ține sub control situația, demonstrează o anumită încredere în sine și comportament bine determinat. Sunt ghidate de concepții proprii și acționează în conformitate cu sistemul de orientări valorice personale. Pacientele cu un obiectiv pozitiv sunt mult mai deschise în dialog. Preiau inițiativa, simțind nesiguranță și confruntându-se cu propria confuzie, nu renunță, continuă să caute și să analizeze informația suplimentară în scopul lărgirii cunoștințelor și luării deciziilor. Pacientele cu un obiectiv instabil sunt nehotărâte și nesigure. Nu-și asumă responsabilitatea, consideră că succesul tratamentului în mare măsură depinde de mediul înconjurător (medici, familie). Se bazează puțin pe propriile cunoștințe, demonstrând dependență de mediul social. Întâmpină dificultăți în analiza și în asimilarea informației noi, așteptând de la cei din jur recomandări și decizii concrete.